Canonul și vocile uitate. Secvențe dintr-o tipologie a gândirii politice românești

Dacă zărim în vremurile fiecărei generaţii un
conflict între viitor şi trecut, o luptă între ceea ce
poate fi desemnat ca progresist şi, respectiv,
reacţionar, ne vom găsi în situaţia de a organiza
reconstituirea istorică în jurul unui principiu al
progresului în continuă desfăşurare, iar atenţia
ne va fi veşnic îndreptată către cei ce pot fi
desemnaţi ca factori privilegiaţi ai aceleiaşi
desfăşurări. Vom fi astfel întotdeauna tentaţi să
revenim la fatala întrebare: cui datorăm libertatea
religioasă din ziua de azi? Dar dacă distingem în
lumea fiecărei generaţii o ciocnire a voinţelor din
cuprinsul căreia iau naştere lucruri neanticipate
de nimeni ca atare, ne vom putea concentra
atenţia asupra procesului de elaborare a imprevi-
zibilului în cauză, devenind mai predispuşi să
studiem cu acribie toate mişcările şi interacţiunile
încorporate în schimbarea istorică. Abia atunci
întrebarea va putea fi formulată aşa cum trebuie:
în ce fel s-a ajuns la libertatea religioasă de azi?